Proiecte de modificare a Legii nr. 24 din 2000, privind normele de tehnica legislativa

Autor: Docan Vasile (Docan Vasile ) | Miercuri, 3 Noiembrie 2010, 09:23

Scop proiect

Este  în puterea unei democraţii veritabile  de a  stabili obligaţia în sarcina Parlamentului, a legiutorului, să asigure un sistem legislativ coerent, fiind o obligatie de rezultat a acestuia,  pentru că unitatea legislaţiei este  de esenţa statului de drept. Pe  cale  de consecinţă, dreptul de a legifera nu este un drept absolut, având limitări de fond şi formă ce îşi au izvorul în dispoziţiile Constituţiei României, respectiv în  art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi în  art. 73 privind categoriile de legi şi în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ şi, astfel legislativului  şi nu executivului ori puterii judecătoreşti îi revine  sarcina  a  stabili şi statua care prevederi sunt abrogate şi care rămân în vigoare, pentru că  în majoritatea cazurilor, pe  temeiul  expresiei „Pe data intrăii in vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare”  se nasc nenumărate  litigii deduse  judecăţii. Însă,  instanţele de judecată nu pot constata abrogarea expresă a unui text de lege, acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului, care, pentru evitarea unei antinomii reale între două acte normative, este obligat să respecte prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative( republicată în 2010), mai exact alin. 3 al art. 65 din  această lege.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativa pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, dispozitiile art. 64-65  din Legea nr. 24/2000 republicată în 2010 reglementând in mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Orice altă interpretare este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că ele trebuie sa fie coerente, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Astfel că, prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept, se  aduce  atingere nepermisă art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţia României, Parlamentul este obligat să respecte Constituţia şi celelalte legi, respectiv este  în atributul săiu exclusiv să modifice prevederile legale în vigoare prin abrogare expresă, iar nu implicită, nefiind  permis  nici instanţei să constate abrogări( fie ele chiar implicite), fiindcă procedând in acest mod ar contraveni principiului coerenţei legislative şi principiilor  de elaborare  a actelor normative care sunt de esenţa  legii susmenţionate.

 

 

12 semnaturi