Consideram ca forma actuala a Art. 115 este in defavoarea platitorilor de impozite si taxe, deoarece neprecizarea ordinii stingerii datoriilor in mod clar lasa loc de interpretare organelor fiscale care sting \"datoriile corelative \" si apoi creanta principala, respectand un singur principiu, vechimea datoriilor.

In Planul Strategic 2010-2013 al Ministerului Finantelor Publice, la capitolul 7.2. unul dintre obiectivele ANAF este sprijinirea mediului de afaceri. Acest obiectiv nu poate fi atins, cand in conditii de criza economica, contribuabilii aduna datorii uriase la BS si BASS, din cauza ordinii de stingere a datoriilor., care creaza un efect de bulgare de zapada asupra sumelor datorate.

Propunerea noastra poate fi considerata un mijloc de relaxare fiscala, deoarece la ora actuala, presiunea pe contribuabilul care nu isi achita in termenul legal datoriile, este foarte mare.

Asa cum arata acum Art. 115 rezulta ca operatorii economici sunt mai avantajati in cazul executarii silite, conform Art. 169, acolo unde ordinea de stingere a datoriilor este foarte clara, se sting mai intai creantele principale si apoi accesoriile acestora. 

In art. 41 alin 3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune se prevede :,, Persoanele fizice cu domiciliul în România au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, cu excepţia celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare de radio, respectiv de televiziune, şi a celor care, potrivit legii, beneficiază de scutire de la plata acestor taxe.”
Taxa este un abuz care afectieză milioane de cetăţeni. In 1999 forma republicata a Legii 41/1994 prevedea existenta unui contract (cerere-tip) intre cetăţean si cele 2 societăţi. In forma actuală el a fost scos. Art. 40(2) Posesorii receptoarelor de radio si de televiziune sunt obligati sa plateasca o taxa de abonament catre serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune. (3) Abonamentul se obtine pe baza unei cereri-tip care contine si angajamentul de plata al abonatului. Cererea aprobata are caracterul unui act autentic ce constituie titlu executoriu si se executa dupa aceeasi procedura ca si sumele datorate fiscului. De ce s-a scos aceasta prevedere din lege? Este simplu. Sa nu poata fi trase la raspundere cele doua societati.

De-a lungul timpului, foarte putine banci din Romania au permis alegerea metodei de rambursare de catre consumatorul de servicii financiare. In ultimii ani, aceasta posibilitate de alegere a disparut. In prezent,in Romania, bancile impun metoda de rambursare prin anuitati (rate egale) desi in Europa, aceleasi banci, ofera consumatorului posibilitatea de a alege modul prin care sa-si ramburseze creditele.

Daca in Occident posibilitatea ca, consumatorul sa aleaga metoda de rambursare este o practica normala si nu neaparat reglementata prin lege, in Romania numai un cadru legislativ poate oferi cetateanului roman acest drept.

Datorita avantajelor financiare pe care metoda de rambursare in rate descrescatoare le ofera consumatorilor, consider ca metoda de rambursare a creditelor trebuie reglementata legislativ, ramanand la latitudinea consumatorului alegerea metodei de rambursare si eliminandu-se astfel obligativitatea rambursarii prin anuitati.

Este  în puterea unei democraţii veritabile  de a  stabili obligaţia în sarcina Parlamentului, a legiutorului, să asigure un sistem legislativ coerent, fiind o obligatie de rezultat a legiuitorului,  pentru că unitatea legislaţiei este  de esenţa statului de drept. Pe  cale  de consecinţă, dreptul de a legifera nu este un drept absolut, având limitări de fond şi formă ce îşi au izvorul în dispoziţiile Constituţiei României, respectiv în  art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi în  art. 73 privind categoriile de legi şi în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ şi, astfel legislativului  şi nu executivului ori puterii judecătoreşti îi revine  sarcina  a  stabili şi statua care prevederi sunt abrogate şi care rămân în vigoare, pentru că  în majoritatea cazurilor, pe  temeiul  expresiei „Pe data intrăii in vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare”  se nasc nenumărate  litigii deduse  judecăţii. Însă,  instanţele de judecată nu pot constata abrogarea expresă a unui text de lege, aceasta fiind atributul legiuitorului, care, pentru evitarea unei antinomii reale între două acte normative, este obligat să respecte prevederile Legii 24/2000  privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 
            După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, dispozitiile art. 64  din Legea nr. 24/2000 republicată în 2010 reglementând in mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate, iar art. 65 alin. 3 impune  enumerarea textelor  abrogate. 
            În sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, adică să fie coerente, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Astfel că prin pronunţarea unor hotărâri judecătoresti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept   se  aduce  atingere nepermisă art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Astfel că, in temeiul art. 1 alin. (5) din Constitutia României, Parlamentul fiind obligat să respecte Constituţia şi celelalte legi, respectiv are atributul exclusiv să modifice prevederile legale în vigoare prin abrogare expresă, iar nu implicită, nefiind  permis  nici instanţei să constate abrogări, fie ele chiar implicite, fiindcă procedând în acest mod ar contraveni principiului coerenţei legislative şi principiilor  de elaborare  a actelor normative şi , în cazul de faţă, ar afecta predictibilitatea atât de necesară în domeniul fiscal.  

Codul fiscal si Codul de Procedura Fiscala au suferit in ultimii ani foarte multe modificari, cele mai multe dintre ele ducand la destabilizarea mediului economic si de afaceri, afectand grav predictibilitatea, atat fata de investitorii straini cat si fata de societatile romanesti. Un Cod de Procedura Fiscala stabil, care nu poate fi modificat oricand si oricum va fi un instrument de lucru corect pentru contribuabil.

Exista activitati economice care nu se pot desfasura fara aderarea la asociatii profesionale de profil si plata cotizatiilor aferente care adeseori depasesc plafonul de 4.000euro/an.

Atata timp cat asociatiile profesionale au legatura cu activitate desfasurata de contribuabil si mai mult de atat, atata timp cat agentul economic nu-si poate desfasura activitatea in bune conditii fara a fi asociat in astfel de asociatii consideram ca limitarea deductibilitatii este nejustificata.

Exemplu: O agentie de publicitate pentru a putea sa-si desfasoare activitatea trebuie sa fie membru in mai multe asociatii profesionale:

ARMA-Asociatia Romana pentru Masurare a Audientelor (850euro/an), ARA-Asociatia pentru Radio Audienta(600euro/an), BRAT-Biroul Roman de Audit al Tirajelor(900euro/an), IAB Romania (850euro/an), UAPR-Uniune Agentiilor de Publicitate din Romania-RAAA-Romanian Advertising Agency Association, IAA International Advertising Association,etc

Mentionam ca obtinerea datelor de audienta necesare desfasurarii activitatii este conditionata de conditia de membru.

In opinia noastra, sintagma "de regula" lasa loc la modificari dese ale Codului fiscal, care afecteaza predictibilitatea sistemului de impozite si taxe din Romania. Societatile comerciale atat romanesti cat si straine nu isi pot face si respecta un plan de afaceri anual deoarece nu pot sti cand este modificat Codul fiscal.

Activitatile de cercetare-dezvoltare trebuie stimulate, mai ales in perioada de criza, deoarece acestea pot fi motorul dezvoltarii economico-sociale. Marirea cotei de deducere suplimentara a cheltuielilor de dezvoltare-cercetare la calculul profitului impozabil, da posibilitatea societatilor comerciale sa isi dezvolte activitatea din surse proprii.